Stare de fapt

Buna ziua,

tocmai am aflat ca fericirea este ceva relativ pentru fiecare dintre noi. Si eu ca proasta credeam ca e o chestie universala, cum ar fi detergentul universal sau manualele universale de utilizare.

In fine, imi doresc ca de acum inainte, daca o sa aveti placerea sa ma cunoasteti (sic!), sa imi specificati dinainte care e definitia d-voastra, ca sa stiu pana unde sa imi urc expectantele (adica sa stiu daca macar pot aspira la gandul tampit ca pot face pe acel cineva fericit).

Va multumesc pentru atentie, puteti sa va continuati existenta precum ati facut-o si pana acum.

CFR campioana si CFR de cacat…

Ca sa va zic sincer, eu am crescut cu fotbal pe paine, fapt pentru care ii multumesc lui tata (desi stiu ca in ceea ce priveste un computer, stie sa il deschida, sa joace Linez si sa il inchida:(, deci sigur nu o sa vada ca ii multumesc aici, umila, pe nou-noutul meu blog).

Asadar, faptul ca m-am mutat in Cluj, unde sunt 2 echipe cu suporteri rival mai ceva ca celebrii hoolingans, urma sa fie un prilej bun sa merg si eu la meci, pe stadion. Ei, bine, nu am mai ajuns la vreun meci pana in ziua de azi, fapt pe care il regret acum cand ma uit la tv cum CFR-ul isi sarbatoreste cele doua victorii: Cupa si Campionatul (baieti care cititi acest blog, sa stiti ca am aflat cum ca CFR-ul este la primul event din istoria clubului, chestie realizata si de alte echipe, printre care si una de care nu am auzit in veci: Sapienta?! ).

In concluzie, felicitari clor de la CFR Ecomax Cluj.

Iar CFR-ul a.k.a. Caca-te, Frate Romane, Caca-te Fara Rusine poate sa isi traga singura palme si sa isi puna cenusa in cap, ca tot de cacat ramane: o fata moarta si 4 raniti din cauza incompetentei si spiritului romanesc: las-o, frate, ca merge si asa! Nici nu mai vreau sa vorbesc despre asta…